▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
ARTA DE A FI UN DeeJay PE BUNE. DE CE NU E BINE SĂ ENERVEZI UN DJ?
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Ridică-ți standardele.
Nu te vinde ieftin dacă ești expert într-un domeniu.
Dacă știi că îl stăpânești.
Dacă ai competențe, tehnică, talent și creativitate.
Dar mai ai ales dacă o faci din pasiune.
Nu te vinde ieftin.
Una din pasiunile mele dominante este MUZICA.
Ascult muzică oldies de la vârsta de 5 ani.
Am pornit de la tradiționalul magnetofon cu benzi.
Apoi pe la vârsta de 7 ani am trecut la casetofon.
În clasa a VIII-a am descoperit că mă atrage muzica „neagră”.
Winamp-ul gemea de atâta muzică.
În clasa a X-a, la vârsta de 16 ani am dat peste programul Virtual Dj care mi-a confirmat faptul, că muzica, e ceva care e în mine și vine din mine.
În anul III de facultate m-am decis să stau pe lângă cei mai talentați deejay și să „fur” meserie, melodii de la fiecare în parte.
Apoi am început să ACTIVEZ ca deejay.
In 2010 mi-am dat seama că am o afinitate către muzica ELECTRONICĂ.
Sunt un mare consumator de muzică.
Mă hrănesc cu muzică în fiecare zi.
Cred că e un soi de dependență, RECUNOSC.
Ascult de la 60’s pana la 90’s, R&B (specialitatea mea.), Hip-Hop, raggae, rock până la groovy, jazz, FuNK, Chill Out, Lounge și inclusiv Deep house.
Pot să fiu la 380 de Volți cu toate topurile, dar hei, asta m-ar obosi enorm…să mă stăduiesc să fiu la curent cu toate noutățile.
—Definiția deejay-ului—
DEEJAY = lider = un dirijor al publicului care ghidează clienții pub-ului/clubului din momentul în care aceștia intră pe ușă, se așează la bar sau pe canapea.
În momentul în care acel timp pe care îl are la pupitru… are un warm-up, un main și un after hour.
Clienții din localul respectiv îl ascultă, se lasă purtați de val, ghidându-se după bătăile și ritmul unei melodii, după versuri, dându-și voie să curgă muzica prin ei, fiind dezinvolți, firești, în armonie cu ei și cu ceilalți din jur provocând la rândul lor și alte persoane să iasă pe ringul de dans la dansat.
Un DEEJAY PROFESIONIST citește publicul ca pe o carte deschisă, se calibrează dupa el, face reflectare de emoții punând spontan o piesă (bineînteles, dacă e contextul potrivit), interpretează semnalele din jur și le depistează daca sunt false sau reale, nu se avântă orbește cu capul înainte din prima nici dacă primește undă verde de la public.
Scopul unui dj este să creeze entuziasm, să surprindă publicul, să facă lumea să se simtă bine și distinsă, să facă show, oferind printre picături orgasme olfactive.
Un dj adevarat e un artist în toată regula.
Un artist, care are un temperament de bază kinestezic, focusat pe senzație și trăiri intense, care cunoaște toate detaliile experienței senzoriale, care observă culorile, sunetele, senzațiile tactile și mirosurile iar uneori chiar asta îl poate faulta și îl poate împiedica să-și atingă obiectivul său – cel mai personal – pe termen lung.
Un artist echilibrează lumea și o face mai prietenoasă, iar când este pe scenă face ARTĂ din orice.
De asta iubesc eu artiștii și universul lor interior plin de pasiune și emoție.
Ca dj, nu doar transmiți emoții prin melodii ci și prin prestația de pe scenă.
Trebuie să ai gusturi bune și feeling-ul în vene.
Dacă nu ești feelingos lasă consola/playerele/platanele deoparte.
Ar trebui să îți iau o taxă pentru sfatul ăsta.
Ca dj ești un lider prin definiție… pentru că tu deții toată scena, tot clubule în posesia ta în acea seară.
Dacă nu deții scena, publicul se sperie.
În momentul în care tu cu tine știi că muzica pe care o pui vine din tine, în momentul în care tu cu tine știi că muzica pe care o transmiți e în tine, e o pasiune intrinsecă, atunci pasiunea aceea este expresia conectării tale la un cîntec mai mare decât tine care vine din sufletul tău, din esența ta și știi că mesajul pe care vrei să îl comunici te reprezintă.
În modul ăsta, îți exprimi UNICITATEA prin gusturile tale muzicale și transmiți un mesaj puternic LUMII.
Controlul și puterea e la el acasă nu la barmanul care face scamatorii și sparge paharele prin bar pe întuneric, când clienții nu văd sau când sunt beți.
—Meseria de deejay—
Okey.
Meseria de dj nu e ușoară deloc.
Insă dacă vrei să joci în LIGA MARE pe plajele însorite din Ibitza, pe scenele gri din Londra sau în cluburile rafinate din Germania unde nemții parca s-au născut cu discu’n gură ca și americanii de altfel… în materie de muzică „neagră” și nu numai.
Un dj la inceput de drum care scapă la butoane ca Haplea, se folosește ostentativ de toate efectele posibile să epateze, să testeze publicul chiar dacă nu are ÎNCĂ o cultură amplă despre stilurile, genurile și subgenurile muzicale, despre ce e aia o cheie muzicală, care sunt artiștii cei mai consacrați de rulat, care e publicul țintă din club, etc.
E ca acel coach în devenire care și-a impregnat rigid niște instrumente de la niște specialiști – pe care le folosește în anumite momente cheie ori abuzează de ele în mod exagerat.
Imaginați-vă ce ghiveci iese.
Ei bine, cu timpul și le rafinează.
Apoi, ce e mare lucru să învârți de niște butoane și să dai din roata aia numită „jog”, cum ai învârti robinetele de la chiuvetă.
Cand ești dj de profesie ești macho man.
Te văd bufnițele de noapte din club că ești liderul petrecerii, deci ai asigurată o partidă dă sex / pe seară.
În plus ai de unde alege, că doar oferta e diversă în club.
Are OCEANUL pește.
Chiar daca pui muzică pe o pungă de Mini Brezel și o doză de fanta.
—Nu îți oferi serviciile la prețul pieții—
Am văzut mulți deejay pe plan local care puneau pe 35 lei toată noaptea acum mai binde de 10 ani. Fantastic!
Se vindeau atât de repede din prima, ca marfa de contrabanda de 39 ron bucata confiscată de vameși.
De regulă, un dj citadin acum 10 ani avea 50 de ron pe seară.
În cazul cel mai fericit 100 de ron.
Dacă venea cu sculele lui sare prețul peste 150 ron.
Am pus și eu benevol muzică pe 50 de ron in trecut, doar pentru imi plăcea localul cum era amenajat pe din interior sau îmi era dor pur și simplu să nu mai ascult muzică între patru pereți și vroiam să o aud mai tare.
Nu pentru bani.
Odată am vrut să îi dau managerului banii înapoi la câte figuri de stil aveau unii cu dedicațiile lor trimiși de manageri.
Aș intenta o campanie acum in 2023 pe meleagurile unde sunt – special pentru DJ-ii locali să ridice prețul pieții și să nu accepte să pună muzică pe o seară decât pe 650 de ron, cel puțin.
Atunci când nu o să se mai ducă nici un dj să presteze sub 400 de ron, atunci patronii și managerii de club fără doar și poate vor accepta oferta, neavând încontro.
DJs, trebuie fiți uniți între voi și să stârniți o revoltă la nivel LOCAL.
Fiți voi cei care faceți cărțile.
O să vă mănânce din palmă.
Pentru asta trebuie să aveți stima de sine crescută, ca să acționați așa.
Acum 9 ani am vrut să bag niște muzică într-un pub local, și am băgat pe weekend.
Asa ca, m-am înțeles cu patronul la un preț.
Știam involuntar istoricul pub-ului și al deejay-lor care au fost înaintea mea acolo…pentru că într-un oraș mic, nu se poate altfel dacă orice mișcare nu e contorizată.
Dacă ai facut o trăsnaie te știe tot orașul.
Uneori oamenii știu mai bine și mai multe despre tine decât știi tu despre tine în realitate. E interesant!
În acest pub de mai sus, am auzit de un deejay care nu și-au luat salariul pe ultima lună sau nu a fost plătit deloc pentru o seară. Chelneriță, care nu și-a luat salariu pe două luni. Capul jos, sabia nu taie. Bravo!
La mine, după prima seară, banul jos.
După a doua seară, s-a sucit ca la Ploiești.
Sesizând exploatarea asta crasa pe față și ținând cont că domnul administrator avea un caracter inexorabil demn de urmat m-am gandit că am eu ac de cojocul lui.
De ce să mă lupt cu morile vânt? Luni dimineață, la prima oră, mă duc așa de relaxat și dezarmat direct la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Nu mă uit la statusul lui căruia îi este atribuit în oraș. Nu imi pasă! Îl pun eu la punct cu o amendă de nu se vede dacă nimeni nu a avut coloană vertebrală să-și ceară drepturile măcar. Pe mine nu mă intereasa istoricul celor care nu au fost plătiți. Pe mine mă interesa să imi recuprez ce imi aparține: munca din seara neplătită.
Mă bucur enorm că nu am mai întâlnit cazuri de-a lungul timpului de acest fel. Dacă aș fi dat peste manageri de genul ăsta și aș fi acționat așa de fiecare dată cu orice administrator de club așa, atunci ar fi fost un dezastru în materie de relații interumane sănătoase. Emisia de carbon din atmosferă cine dracu o mai plătește?
Majoritatea managerilor văd treaba asta cu deejeyala doar la suprafața. Ei nu știu că un dj are nevoie de câteva ore bune să asculte, selecteze și să iși pregătească un gig plus alte multe pregătiri de detaliu. El vrea să aduci cât mai mulți clienți dacă se poate, să faci campanii de marketing online si offline, să faci afișul, să te rostogolești și să te dai peste cap iar dacă ar putea să nu iți dea nici un ban, ar fi cel mai fericit dintre pământeni.
Un caz care m-a frapat acum cațiva ani: 3 dj activi pe felie, clubul foarte foarte plin de oameni. Dejay-ii nu au primit nici macar un suc sau o apă plată pe seara respectivă. În schimb s-au distrat de minune, căci banii pentru ei nu erau pe primul loc. Veneau ca o bonusare. Și nu erau catastrofă la pus muzică. Au dat-o pe dub step de le-au rupt capul.
—Viața de club. Beneficii și dezavantaje.—
Nu în puține cluburi am semnat condica și nu puține ore am investit până acum în viața de noapte. Pierderea unei nopți, are și dezavantajele ei: te alegi cu cearcăne și pungi sub ochi iar în plus iți scade nivelul de testosteron din corp. Și asta pentru câți bani? Merită efortul?
În primavara anului 2010, am ridicat un club într-o seară de Vineri cu ritmuri cool de R&B, Hip Hop unde în celelalte vineri la rând, puteai să tragi cu pușca că nimereai nici un om, în afară de barman și ospătărițe. Nu intra nici dracu în praznic. Prima seară a fost pro bono, plin de oameni. La un moment dat nu mai erau oameni ca s-au transformat în animale în călduri la cum dansau. Da’ ce dresați erau. Urmatoarea seară a fost contra-cost.
—Fiind un deejay pe plan local—
Am avut câteva oferte sa fiu rezident pe plan local… însă am dat cu flit pentru că am considerat că merit o ofertă mai bună.
Sa activezi ca dj în Botoșani este un risc.
În orașul Botoșangeles e ca în vestul sălbatic.
Te poți astepta la orice de la oricine.
Și atunci mai bine nu iți riști pielea, nici dacă ești pe sabia ta.
Nu îndrăznesc să compar o atmosferă de club a la Botoșani cu o atmosferă de club din Iași.
În Botoșani lumea se duce într-un club doar ca să se afișeze. Lumea e extrem de inhibată.
Nu prea dansează. Mai mult analizează, bea și stă la canapele în 80% dintre cluburi. În schimb în Iași, e fix invers.
Am văzut tot felul de situații interesante, am văzut tot felul de ciudățenii, combinații, printre care am auzit povești și lucruri firești.
Ca dj am testat ce muzică am vrut, pe cine am vrut.
Acum stau cuminte în banca mea și prefer să îmi fac somnul de frumusețe decât să fiu obligat să mă adaptez la muzica de POPCORN din club, pe care eu nu dau nici 2 lei găuriți.
Până când o să scriu ceva pozitiv despre dj-ii de pe plaiurile locale, o să mai dureze cațiva ani buni. Probabil că o să imi crească mie barba până la genunchi.
Te încurajez să-ți ceri drepturile!, să pui muzică de CALITATE și să nu te vinzi ieftin ca un FREEJAY.
Ridică ștacheta!, indiferent de domeniul în care activezi.
Este munca și pasiunea TA.
Tratează-le ca atare.
Pentru că meriți mai mult!
