Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Şi pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;
I-auzi corbii! – mi-am zis singur… şi-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca şi zarea, gândul meu se înnegri…
Şi de lume tot mai singur, mai barbar, –
Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar…
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
