Lebada neagra [2010] {recenzie}

Lebăda neagră,

—O psiho-melodramă, considerată de cei de la Institutul American de Film ca fiind una dintre cele mai bune 10 filme ale anului 2010.

În prim plan este balerina Nina Sayers în rolul jucat de Natalie Portman.  Frumoasă, fragilă și naivă din punct de vedere sexual care are ca scop în viață perfecțiunea. Trebuie sa se scufunde în partea ei întunecată a personalității pentru a-și interpreta rolul. Pentru asta există Lily care interpretează rolul Lebedei Negre și care o concurează pe Nina, ajutând-o să scoată la suprafață sexualitatea reprimată din ea. Acestă sexualitate ținută sub presiune, la un moment dat explodează. Si apropos de teoria umbrei, Jung spunea ca în Umbra noastră sunt cele mai strălucitoare calități.

La vârsta de 28 de ani, Nina este încă controlată de mama ei (Barbara Hershey), o fostă balerina cu un comportament obsesiv şi sufocant.

Lebăda Neagră e un film despre pasiune, perfecțiune, descoperire de sine și dorința de reușită. Îi simțim emoțiile de pe chipul Ninei chiar și din fața ecranului când trece prin anumite stadii. De la stadiu de neputință, neîncredere, inhibare la perfecțiune, încredere absolută și deblocare emoțională având până la urmă puterea a-și accesa resursele din interior care o împing de la spate să facă performanță. Un rol complex care a rezultat din unirea într-un singur personaj a doua personaje contrare. Coexistentei contrariilor într-o singură ființă care devine mai complexa, mai umană, mai reală.

Aceasta este perfecțiunea pe care a văzut-o Nina la sfârșitul spectacolului, după ce a jucat superb ambele roluri, după ce și-a lăsat întreaga ființă sa se manifeste cu adevărat. Faptul ca nu a reușit să supraviețuiască transformării e un aspect al evoluției care e nesemnificativ în comparație cu revelația ridicării valului. Eliberarea. Ființa umană este sacrificată adevărului, de fapt adevărul este eliberat în eternitate. Neavând îndemânare, înțelepciunea și eleganța mișcării între cei doi poli, soluția optimă a fost una radicală – distrugerea unui pol pentru a-l putea experimenta pe celălalt.

Perfecțiunea privită doar ca partea pozitivă din om, posibilă doar printr-un autocontrol perfect, este sabotată de pierderile controlului atunci când se automutilează, se zgârie pe spate fără să-și dea seama. Încearcă sa ignore aceste ieșiri ale “vulcanului” ce mocnește în ea, ascunzându-se de alții și de ea. Locul unde se zgârie este locul în care încep să crească aripile lebedei negre. Metafora continuă la spectacolul final când își lasă aripile să crească în toată splendoarea lor.

Ilustrare:

• Acceptarea necondiționată!

Portman joacă absolut impecabil. Trecerile de la starea de inocență la seducție fiind extrem de bune și realiste.  Citatul care subliniază și sugerează deblocarea ei emoțională  „Singura persoana care stă în calea ta ești tu!” acest pilon motivațional fiind valabil până când lebăda negră se manifestă în toată splendoarea ei. Metamorfoza și identificarea sunt complete. Scopul e atins. Iluzia e maximă. Ești ceea ce interpretezi. Pasiunea e dusă la rang suprem. Perfecțiunea înseamnă de fapt o îmbinare de control și de pierdere a controlului, de trăiri intense, pozitive și negative.

Ilustrare:

• Cu toții avem în noi părți bune și părți rele. Perfecțiunea nu se poate fără imperfecțiune. Pasiunea nu se poate fără anduranță și sacrificiu. Dragostea nu se poate fără ură. Albul nu se poate fără negru. Bine fără rău nu se poate.Imperfectă, naturală, senzuală, plină de viață-întruchiparea lebedei negre –tatuajul ei de pe spate e cât se poate de semnificativ. În halucinațiile ei, ea se luptă cu Lily, dar astea ies ca străfulgerări din subconștient, imagini ale adevăratei lupte, lupta cu ea însăși. Realitatea îi confirmă asta.
  
  Ilustrare:
  • Filmul te îndrumă ferm să te poți privi în fața propriei tale oglinzi fidele și să îți arăte fix așa cum ești. Nici mai mult, nici mai puțin. Nici prea sus. Nici prea jos. Nici supraevaluat, dar nici supraestimat. Pur și simplu așa cum ești. Fără distorsiuni și proiecții exterioare ideale sau supra realiste.

Balerina vrea să danseze perfect și nu poate să se dezlănțuie în Lebăda Neagră. Coregraful îi este alături și o provocă prima oară să dea drumu’ la potențial. O sărută cave man alegându-se cu buza umflată după acel sărut când partea întunecată din ea a răsărit brusc făcând cunoștință cu instinctele ei.

Ilustrare:.

• Partea întunecată iese la suprafață atunci când te aștepți cel mai puțin, dacă nu o accepți că face parte din tine. Suntem perfecți de imperfecți așa cum suntem cu bune și cu rele.

Ăsta e filmul Lebăda Neagră.

Aboneaza-te la newsletter pentru a accesa manuscrisele direct pe mail.